Trufaș in Sud Arena

-Vrei să îți fac un portret pentru site-ul clubului?
-De ce?! Mirarea care i se citește pe tonul întrebării, mă descumpănește , pentru o clipă.
-Chiar, de ce? La zece ani este dificil să pui sensul exact în argumente ca imagine, notorietate, motivație…
M-a interesat mereu puștiul acesta!
Ca și el, mă întreb, aproape retoric, de ce? Și tot ca el, mă împotmolesc în variante fragile de răspuns: poate pentru că, în ziua în care a intrat pe zgura de la SudArena, lăsa impresia că aceasta îi este familiară; poate pentru că băiatul ascuta primele indicații ale lui Alin Bărbulescu, antrenorul, într-un fel aparte, cu o concentrare lipsită de orice fel de revărsare emoțională.Nu procesa cuvintele specialistului, ci asimila direct ideile dialoglui, gesturile, mișcările.
Apoi, în antrenamente , a mai aparut ceva : nu stiu cum face acest copil deosebit, dar dovedește, ca atitudine generală, că, în sedința de pregătire, în afară de rachetă, minge si antrenor, el ”sterge” toată realitatea dimprejur.
Îmi destăinui gândurile tatălui , fără șansa de a-mi oferi decât o explicație tangentă:
-E un copil foarte ascultător, cuminte.Aici, pe teren, el – cum să vă spun?- nu mai este copilul meu, îl pierd…Devine… –ezită- copilul tenisului!
Dincolo de metafora șocantă , se citește satisfacția părintelui că lucrurile stau tocmai așa.
Da, cred că acestă metaforă îl definește cel mai bine pe Matei.Auzi, ”copilul tenisului”!
Ca orice om mare, greșesc sondându-l pe micul tenisman cu o întrebare, pe care o regret imediat :
-O știi pe Simona Halep?
Nu-mi răspunde sec:
-Da! Și-a îmbunătățit evident serviciul! Se deplasează mai bine în teren, rezolvările mentale sunt acum superioare.
Uimit de profunzimea analizei, întreb:
-De unde știi?
-Dumneavoastră nu vă uitați la televizor? Se observă cu ochiul liber.Va ajunge foarte mare!
-Păi…nu este mare, deja?
-Ba da, dar le ai in față pe Serena, pe Sharapova…Poți să îți dorești să ajungi și mai mare.E dreptul ei, al Simonei!
Sigur, puștiul a lansat involuntar, o expresie inspirată.
Tatăl se miră:
-De obicei e mai tăcut.Chiar nu-l știam așa vorbăreț.Probabil că, dacă-i vorba de tenis…
Oare nu cumva, in conotația formulării ”e dreptul ei ” stă secretul performanței? Nu e , oare, dreptul fiecărui puști purtător de rachetă, să fie, mai întâi, convins ca e dreptul lui să se autodepășească, continuu, ca să ajungă ”mare” ?
-Vreau să-ți postez pe site câteva din performanțele tale.Ești de acord?
-NU!
Nu?!!?
Eu mă mir, el este categoric!
-De ce?
-Normal ar fi sa mi le punți pe toate, nu câteva! Pentru că toate sunt ale mele.Pentru toate m-am străduit, atât cât am putut eu, de fiecare dată.
-Știi ca a fiecare loc II sau II câstigat, se alătura implicit și o înfrângere, care te-a oprit sa fii câștigătorul final?
-E firesc! Face parte din joc.Pe asta am auzit-o de la antrenorul meu care-mi spunea cât de importante sunt victoriile, ca si înfrângerile.Din toate înveți.Crești!
-Care este obiectivul tău acum?
-Să cresc! Apoi continuă: am doar zece ani…am timp destul pentru proiecte.
Își sprijină privirea undeva, în spatele meu, departe.Apoi, dintr-o dată:
-Oare Djokovic, cel mai tare, are proiecte? Eu cred ca are…
-Ce sport ai fi făcut , dacă n-ai fi venit la tenis? Mai faci vreunul?
-Șah! Ca să mă ajute la tenis!
Îmi place mult ce spune :
-Te voi urmari încontinuare.Dacă vei juca la nivelul la care gândești, sigur va trebui sa vorbim din nou.
-O singură rugaminte am: facem următorul interviu numai după ce voi fi cel mai bun la grupa mea de vârstă! Clasamentul spune adevărul!

(text de Lucian Raica)

In acest moment Trufas Matei este pe locul 19 din Romania la categoria 10 ani.

La Sud Arena gasiti totul pentru miscare: teren tenis, teren fotbal, teren tenis de picior (fotbal tenis) si terasa pentru relaxare.